Aviație – teste grilă

Există două modalităţi de abordare a zborului.
— O infinitate.
— Două esenţiale. Restul sunt doar variante.
— Prima, a făcut Chioru. Pilotul romantic.
— A doua, am spus. Pilotul flegmatic. Tu. Urci în avionul ăla mare şi alb mestecând gumă, dar pentru că ai spectatori. Tot felul de stewardese. Înăuntru eşti ghemul necesar de draci, pentru că altfel nu se poate. Pentru că altfel ai cădea cu avion cu tot imediat după decolare.
— Nu zău?! a făcut Chioru.
— Şi cu o sută de pasageri. Du-te naibii, am spus. Măcar între noi putem fi limpezi. Nu să ne tremure mâna pe manşă, dar să fie foarte clar că facem un lucru formidabil. Pe care puţini sunt în stare să-l facă.
— Unde ai învăţat vorbele astea?
— Vai ce prost eşti ! Unul din puţinele lucruri care nu pot fi făcute în treacăt, ci numai dinăuntru…
— Ceva sacru, a întrerupt solemn Chioru.
— Ceva sacru, am spus, de fapt n-am spus, gândeam numai, pe urmă am reluat : pentru tine povestea asta, când zbori, e ceva între două staturi pe pământ? sau stai la sol între două zboruri ? De aici pleacă totul, chestie de optică…
— Chestia cu paharul pe jumătate plin, care de fapt e pe jumătate gol. Unde te-au învăţat să vorbeşti aşa frumos?
— Nu mai fă pe nebunul. Ştii foarte bine că niciodată nu e cum a fost. Că nici o decolare, şi ce e pe sus, şi mai ales nici o aterizare nu seamănă cu alta.
— Mă rog.
— Nu e vorba de crispare.
— De mobilizare, a zis Chioru. Toate resursele, şi încă ceva pe deasupra. Să cobori stors din avion.
— Aşa se cuvine.
— Ce rămâne pentru viaţa de jos?
— Aia cu picioarele pe pământ?
— Aia.
— Ştii, am spus, nici nu cred că vreau foarte mult să fiu cu picioarele pe pământ.

Doru Davidovici, Aripi de Argint (fragment)

Statistici: